ligadewhist.MyForum.ro

florannce · Membru Data inscrierii: 05/Iul/2006 Mesaje: 236

Pe mama sau pe tata?
Această întrebare a fost grozav de prezentă în copilăria mea si a avut un impact negativ asupra mea. Poate sunt eu subiectivă sau poate percepţia mea asupra acestei realităţii este deformată. De aceea vreau să vă supun atenţiei această întrebare (pe care sunt convinsă că aţi întâlnit-o frecvent).
Ce credeţi despre această întrebare? Este justificată?

rosemirela

Daca-mi adresai intrebarea asta cand eram micutza probabil ca as fi raspuns ca pe tata il iubesc mai mult . Si asta pentru ca nu m-a batut niciodata. :-P

. In ochii mei mama aparea ca o persoana care ma pedepsete si ma palmuieste ori de cate ori faceam vreo nazbatie.
Dar toate astea au trecut ... acum o inteleg ... si ii iubesc in mod egal pe amandoi. :-D

super.depor.es · Membru junior Data inscrierii: 29/Iul/2006 Mesaje: 58

toti o iubim pe flori :-P

florannce · Membru Data inscrierii: 05/Iul/2006 Mesaje: 236

Ha ha ha. ªi tu cel mai mult, nu-i aºa depor?

folderul · Membru junior Data inscrierii: 24/Iul/2006 Mesaje: 87

in cpoilarie mi s-a pus adesea intrebarea asta.acum fiecare judeca prin propia experienta de familie.daca unul din parinti a gresit fata de celalalt sau fata de tine,il iubesti pe celalalt mai mult.altii poate au fost defavorizati in fata altui frate-sora.atunci spui ca pe nici unul.deci sunt cazuri si cazuri.
nu e un raspuns sablon.

florannce · Membru Data inscrierii: 05/Iul/2006 Mesaje: 236

Din pãcate existã un rãspuns ºablon. Toate situaþiile descrise de tine reprezintã pentru individ situaþii în care este pus sã aleagã. Cea mai tragicã situaþie este cea în care copilul este pus sã aleagã pe unul din cei doi pãrinþi. Atunci când relaþiile conjugale sunt iremediabil stricate, iar adulþii se folosesc de proprii lor copii pentru a se rãzbuna pe celãlalt.
În acest moment copilul, care la grad interior îºi iubeºte pãrinþii în egalã mãsurã, este pus sã aleagã pe cine va iubi mai departe ºi pentru cine va avea resentimente. El va necesită sã nege afecþiunea pe care o poartã unuia din ei.
De fapt, acest topic era dedicat în mod singular acestor situaþii. Situaþiile în care, pãrinþii neputând sã gestioneze destrãmarea relaþiei maritale cu maturitate îºi traumatizeazã proprii copii, pe care îi transformã în arme împotriva fostului partener de viaþã.

folderul · Membru junior Data inscrierii: 24/Iul/2006 Mesaje: 87

pe aceasta tema sunt mai specializat decat tr.am o ruda apropiata care a trecut prin o întocmai exp.asa este,copilul e cea mai traumatizata persoana in destramarea unei casnicii.acest copil a dus, pana prin anul 2000,o viata fericita,fiind primul nepot in partea aceea,a fost chiar rasfatat.si brusc asista la o alta fatza a lui tati si a bunicii,certuri aprige,cuvinte carora le scapa sensul pe moment,dar pigmentate cu violente.sunt tot mami si tati pe care ai stia,dar cu alte fetze.apoi a ajuns sa traga totzi de ea,ca de un obiect mai pretios,fara sa-i ceara parerea nimeni.a urmat procesul de divortz,alte minciuni,alte acuze si copilul la mijloc.unde sa stea?la mami?ar vrea dar n-o lasa bunica si tati.avea doar 8 ani si pana la 12ani nu-si putea spune parerea in tribunal.apoi s-a terminat.a ramas totusi la mami.dar bunica la un bloc distanta,mergea si la ea.parea ca totul intra in normal daca nu erau acele certuri si acuze periodice,cand venea tati beat.a crescut .implinise 15 ani si bunica era mai ingaduitoare decat mami.putea fuma,putea umbla cu baietzi.mami era cu gandul doar la scoala.bunica i-a dat voie sa doarma cu baiatul preferat in casa ei.asa sa-i faca in ciuda mamei...........si in final cine a pierdut cel mai mult?parintii?si ei au pierdut ceva:inocenta si zambetul copilaresc al fetei.dar cel mai mult a pierdut copilul.s-a trezit brusc matura si murdara,atat sufleteste cat si trupeste.si povestea inca nu s-a terminat.

florannce · Membru Data inscrierii: 05/Iul/2006 Mesaje: 236

Din pacate si eu am experienta privitor la acest subiect. Si nu captata prin experientele de viata ale cunostintelor mele, ci traind direct aceasta cruda experienta de viata. Parintii mei au divortat cand eu aveam 7 ani si jumatate. Nu vreau sa intru in amanunte. Ceea ce vreau sa spun este ca si acum, dupa aproape 30 de ani, ma afecteaza ceea ce s-a intamplat atunci.
Nu vreau sa fiu inteleasa gresit.
Consider ca divortul este solutia cea mai buna atunci cand relatiile maritale sunt atat de depreciate incat tranforma spatiul familial intr-un adevarat camp de lupta. Dar despartirea celor doi adulti trebuie sa fie facuta calm si cu luciditate, mai ales atunci cand exista copii.
Pentru mine a fost si este inca un mare mister mecanismul care transforma doi oameni care au impartit o buna perioada de timp si bune si rele, doi oameni care pretindeau intr-un anume ocazie ca se iubesc, in cei mai aprigi dusmani. Iar ura care o nutresc este atat de mare incat isi sacrifica ceea ce cu adevarat este cel mai important pentru ei pe acest pamant - propria lor creatie - copiii.
Mi-am permis sa deschid acest topic pentru a trage un semnal de alarma celor care sunt parinti: indiferent cat de mari sunt neintelegerile cu partenerii vostri de viata, indiferent cat de rai sunt in sistemul vostru (sau al altora) de referinta... pentru copil sunt un punct de lumina. Nu incercati sa stingeti acest punct de lumina pentru a va satisface setea vostra de razbunare.
Copilul este creatia celor doi parinti care l-au conceput: el ii reprezinta in structura sa pe ambii. Atunci cand este incurajat sa nege sau sa respinga pe unul din ei... el va respinge jumatate din propria sa persoana, se va nega pe sine. Iar consecintele acestei negari pot lua tipare distructive, ajungandu-se uneori chiar la suicid.

_crapu_

Florannce intrebarea pe care ai pus-o, din nefericire, de multe ori este justificata.
In discutiile voaste de pana acum a fost abordata situatia, uneori tragica, a copiilor din familii care se dezmembreaza.
As vrea sa va supun atentiei o alta situatie destul de des intalnita, aceea a unor parinti care fac tot ce pot sa-si apropie copiii in detrimentul celuilalt parinte. Din nefericire, de regula, mamele exagerate se fac vinovate de astfel de comportament, chiar daca nu o fac cu rea intentie. Numai ca drumul spre iad e pavat cu bine intentii.
In optica unor astfel de parinti daca-si cearta copiii ori daca-i pedepsesc cand fac ceva rau inseamna ca pierd dragostea lor.
Se stie ca intotdeauna copiii profita de astfel de situatii.
Va intreb, cine are de suferit pentru un astfel de comportament din componentă parintilor, oare nu tot copiii?
_________________
gigi

_g_h_i_n_i_o_n_

florannce · Membru Data inscrierii: 05/Iul/2006 Mesaje: 236

Ca mecanism de producere ºi de manifestare nu existã nicio diferenþã între cele douã situaþii, fie cã pãrinþii aleg sã divorþeze, fie cã ei rãmân "oficial" în relaþia de cuplu. Ambele situaþii sunt rezultatul unei relaþionãri disfuncþionale ºi aratã incapacitatea adulþilor de a-ºi gestiona modul de convieþuire ºi de raportare la celãlalt.
Atigerea acestui punct al unei relaþii maritale este de cele mai numeroase ori consecinþa insatisfacerii nevoilor interioare ale unuia sau ale ambilor parteneri, incapacitatea de a comunica cu celãlalt, de a se împlini unul prin celãlalt.
Fiecare din membrii respectivei familii au de suferit - adulþi ºi copii.
În cazul în care într-o familie unul dintre pãrinþi devine hiperafectiv faþã de copii (sã luãm exemplul mamei, pentru cã este cel mai frecvent întâlnit) de fapt nu face altceva decât sã transfere asupra copiilor atenþia ºi afecþiunea pe care ar trebui sã le manifeste faþã de masculul sãu; acesta se va simþi neglijat iar copii de cele mai multe ori se vor simþii sufocaþi. Ca scuzã pentru acest comportament este invocatã "nevoia" copilului de a fi supravegheat ºi îndrumat în mod deosebit pentru cã el este mic, neajutorat ºi neºtiutor. Cu cât este mai viguros legatã de relaþia cu copilul sãu, cu atât se va indepãrta de iubitul sãu. Cu timpul ajunge sã-ºi dedice întreaga potență copiilor sãi. Numai cã aceºtia sporesc ºi ajung la rândul lor adulþi. Este momentul în care trebuie sã se afirme ca inividualitãþi ºi abia acum începe cu adevãrat tragedia. Fie aceºtia nu reuºesc sã se desprindã din relaþia de dependenþã pe care o au cu mama lor ºi nu se pot afirma ca adulþi, fie se rup din relaþia de dependenþã afectivã iar în acest caz pãrintele suferã pentru cã odatã cu plecarea copiilor dispare obicectul afecþiunii lor; reproºurile îmbracã de obicei forma "m-am sacrificat pentru tine ºi uite tu cum mã rãsplãteºti".
Ca pãrinþi avem tendinþa de a considera cã suntem stãpâni de drept ai copiilor noºtrii; de fapt ei ne aparþin o foarte scurtã perioadã de timp. Sarcina pãrintelui este aceea de a dărui copiilor suportul de care au nevoie pentru a se dezvolta ºi a ajunge la rândul lor adulþi, responsabili pentru viaþa lor.
_________________
"Oamenii se roagã zeilor sã le dea sãnãtate, fãrã sã ºtie însã cã stã în puterea lor sã o menþinã ºi cã luptând împotriva ei prin lipsã de mãsurã, o trãdeazã prin goana lor dupã plãceri."

yancheul

Pe cine iubesti mai mult?Unde-ti place sa stai mai mult?
Sunt intrebari care ma vor urmari toata viata si care fac tot posibilul sa nu fie adresate copilului meu,chiar daca pe acest subiect am intrat in discutii contradictorii si cu parintii mei.
Nu pot raspunde la aceasta intrebare deaorece nu as fi obiectiv,dar pot sa va spun cum a reactionat fiul meu in varsta de 5 ani cand i-a fost pusa aceasta intrebare,eu fiind divortat iar fiul meu fiind incredintat mamei spre crestere.
S-a uitat lung in ochii mei si in timp ce ochii incepeau sa lacrimeze a raspuns ca pe amandoi la fel.Acea privire plina de dragoste si repros nu o voi putea uita niciodata.

gettodacu · Junior 2 Data inscrierii: 16/Mar/2009 Mesaje: 32

Mi se pare o intrebare stupida mai ales adresata unui copil. Iubirea fatza de parinti este neconditionata astfel incat practic nu poate fi departajata. E ca si intrebarea, parinte fiind, pe care copil il iubesti mai mult?
Mie, sincer, cand am intalnit intrebarea asta in copilarie, m-am blocat un pic caci nu puteam sa fac diferente intre iubiri, mama si tata era un tot pentru mine, o singura iubire. Smile

				Powered by phpBB © 2001, 2002 phpBB Group Fa-ti si tu propriul forum GRATUIT, pe www.myforum.ro