ligadewhist.MyForum.ro

_crapu_

In primul rand vreau sa va multumesc doamnelor pentru comentariile facute.
Foarte adevarat din speta prezentata au de suferit atat parintii cat si copiii. Ma asteptam sa fiu catalogat ca misogin dar nu s-a intamplat asta ceea ce dovedeste ca subiectul a fost tratat cu seriozitate nu superficial.
Dupa acesta introducere am sa va supun atentiei o noua situatie nespus de des intalnita.
Ma refer la barbatii care considera ca rolul lor in familie este de a asigură acasa salariul si atat. In rest preocuparea acestor oameni este televizorul, cititul presei si evantual un spritz bun.
Intrebarea este, mama poate suplinii lipsa tatalui in educatia copiilor, chiar daca ecesta exista?
Este știut faptul ca un copil are necesitate de ambii parinti si ca de regula fetele sunt atrase de tata, ce se intampla cu acesti copii?
Si mai ales care va fi comportamentul lor cand vor ajunge la maturitate?
Poate aceste intrebari era bine sa le discutam in cadrul unui alt subiect, eventual "deficiente de comportament din componentă parintilor" dar si aceste nereguli afecteaza copiii.
_________________
gigi

florannce · Membru Data inscrierii: 05/Iul/2006 Mesaje: 236

"Familia este una dintre cele mai vechi variante de comunitate umanã. În cadrul ei, fiecare se descoperã pe sine, cãci acolo creºtem, ne maturizãm, evoluãm ºi tot de acolo plecãm în lume. Acolo ne avem rãdãcinile ºi bazele profunde ale fiinþei noastre. ªi tot acolo tindem sã revenim atunci îndată ce formãm, mai târziu, propria familie. Iar dacã nu reuºim acest lucru, împlinirea personalã nu pare a fi deplinã."(Diana Vasile, "Introducere in psihologia familiei ºi psihosexologie").
Referitor la situaþia expusã de _crapu_, discuþiile se pot întinde pe zeci de pagini.
Copilul nu se situeazã pe o axã tatã – fiicã sau mamã – fiu. El trãieºte în primul rând într-un triunghi tatã – mamã – copil ºi participã cu toatã fiinþa sa la relaþia familialã. Trãieºte într-o simbiozã extrem de puternicã cu cuplul parental încât se poate simþi rãspunzãtor de toate neînþelegerile ºi momentele de separare ale acestora. Realitatea cuplului parental simbolizeazã în ochii copilului complementaritatea contrariilor ce asigurã menþinerea lumii, motiv pentru care asta þine foarte mult la menþinerea unitãþii cuplului pãrinþilor sãi. Predispoziþia lui naturalã pentru adaptarea echilibratã la mediu, îi permit copilului sã-ºi gãseascã în mod spontan un tatã sau o mamã de substitut în condiþiile în care cei naturali nu rãspund nevoilor sale fundamentale. Rezultã deci cã toate figurile care au participat mai mult sau mai puþin la creºterea copilului participã ºi la formarea complexelor parentale. Un bunic afectuos poate compensa figura unui tatã insensibil, reechilibrând astfel încãrcãtura emoþionalã a complexului patern. Important este sã existe cineva în preajma copilului. Drama multor copii contemporani de aici vine: sunt lipsiþi de repere. Când amândoi pãrinþii lucreazã de dimineaþã pânã seara, nu mai au timp ºi energia necesarã sã-ºi petreacã ceva vreme cu copii lor. Aceºtia cresc într-un fel de vid, iar imaginile parentale pozitive nici mãcar nu au ºansa sã aparã. Identitatea masculinã sau femininã a copilului rãmâne nedefinitã. Un aspect decisiv pentru formarea identitãþii psihosexuale este climatul psihic pe care îl creeazã acasã ambii pãrinþi, „climat care condiþioneazã profund procesele arhetipale constelate ºi complexele formate. Succesul sau eºecul individului în relaþionarea cu membrii sexului opus este în mare parte determinat de experienþa extensivã trãitã în copilãrie prin interacþiunile repetate dintre tatãl ºi mama sa ºi, de asemenea, de relaþia individualã a pãrinþilor cu copilul lor. În acest context, valoarea personalã atribuitã de fiecare pãrinte celuilalt este în mod singular semnificativã pentru evoluția sexualã a copilului.” (M. Minulescu, 2001, p. 177-178)
_________________
"Oamenii se roagã zeilor sã le dea sãnãtate, fãrã sã ºtie însã cã stã în puterea lor sã o menþinã ºi cã luptând împotriva ei prin lipsã de mãsurã, o trãdeazã prin goana lor dupã plãceri."

florannce · Membru Data inscrierii: 05/Iul/2006 Mesaje: 236

Am ales un rãspuns riguros ºtiinþific pentru a înlãtura doza de subiectivism ºi lipsa de experienþã. Din multitudinea de informaþii existente în acest sens am sã încerc sã prezint câteva situaþii. Sper sã nu fie o lecturã lungã ºi plictisitoare.
"Tipurile de relaþie pãrinte - copil care îºi pun amprenta asupra formãrii identitãþii psihosexuale a adolescenþilor - punctul de vedere al unui renumit analist jungian, de origine canadianã, profesor la universitatea din Quebec, Gabriel Lavallee (1993). (autor Elena Anghel)

Cuplul tatã – fiicã

Tatãl tãcut, tatãl incestuos, tatãl puritan ºi tatãl tiranic sunt cele patru variante de taþi identificate de autorul amintit mai sus.
Relaþia cu un tatã absent faciliteazã idealizarea acestuia de cãtre fiica sa ºi determinã formarea unei prietene care încearcã cu toatã fiinþa ei sã se facã plãcutã, sã fie în centrul atenþiei tuturor. De timpuriu, fetiþa ajunge sã creadã cã tatãl ei nu-i vorbeºte pentru cã nu este îndeajuns de frumoasã sau de inteligentã, sau destul de bunã pentru a fi iubitã. Ajunge chiar sã se simtã vinovatã de tãcerea tatãlui ºi începe sã se submineze: „Nu sunt interesantã. Nimeni nu mã place. Nimeni nu mã vrea.” Din acest moment tânãra începe sã-ºi þeasã destinul amoros, cãci, dacã pe de o parte se subestimeazã, pe de alta idealizeazã bãrbatul ºi umple golul cu fantasma prinþului din poveste. „Într-o zi prinþul meu va veni” s-ar putea traduce în multe cazuri: „într-o zi tatãl meu va veni, îmi va vorbi ºi în sfârºit voi exista ca femeie.” Este evident cã în aceastã situaþie primele ei relaþii vor avea un final catastrofal, pentru că nici un bãrbat nu va putea înlocui o imagine idealã de bãrbat. Sentimentul de a nu fi valoroasã ºi de a nu fi niciodatã o iubită doritã o va marca întreaga viaþã, iar ºansele ca ea sã aibã o viaþã de cuplu armonioasã sunt aproximativ inexistente.
Tatãl incestuos, este cel care determinã, de asemenea, mari probleme în asumarea ºi manifestarea rolurilor de sex adolescentelor. Victima abuzurilor genitale este afectatã grav atât în identitatea ei sexualã cât ºi în ceea ce priveºte sentimentul ei de a exista. Acestor persoane le este nespus de greu sã rãmânã în contact cu propria lor vieþuire ºi sã întreþinã relaþii de intimitate cu cei apropiaþi. Aceastã dificultate de a exista trãdeazã o preþuire de sine care a fost total distrusã de gestul tatãlui sãu. îndată ce o fiicã este victima unui incest, integritatea ei corporalã este extrem de afectatã, încât riscul de a se oferi oricãrui bãrbat este extraordinar de mare. Studiile dovedesc cã majoritatea prostituatelor sunt victime ale incestului. Pentru cã nu au fost respectate, nu izbutesc nici ele însele sã se respecte. Adesea îºi urãsc tatãl ºi pe toþi bãrbaþii care le sunt clienþi. Poate sã devinã exhibiþionistã. Pentru a nu-i aparþine tatãlui, decide sã se pune la dispoziție privirii tuturor.
Incestul afectiv este ºi el teribil de dãunãtor pentru construirea identitãþii psihosexuale a fetei. Tatãl paraziteazã viaþa sexualã a fiicei, fiind incapabil s-o lase sã-ºi trãiascã singurã viaþa proprie. Este cazul copiilor parentificaþi – cei nevoiþi sã devinã pãrinþii propriilor pãrinþi. Aceºti copii nu se pot separa de pãrinþi pentru cã se simt culpabili dacã i-ar abandona. Relaþiile pe care le vor avea vor fi cu persoane grozav de dependente, la fel ca ºi pãrinþii lor.
Tatãl puritan se aflã la antipodul tatãlui incestuos. Acest puritanism exacerbat este motivat de aceeaºi dorinþã incestuoasã. La tatãl incestuos existã trecerea la act, la tatãl puritan se instaureazã interdicþia sau nevoia de inhibiþie a actului. În marea majoritate a cazurilor tatãl nu se atinge de fiica sa adolescentã. Aceastã rãcealã ºi mai ales tãcerea care o însoþeºte au efecte nefaste asupra fiicei sale. Printr-un astfel de comportament tatãl îi poate provoca fetei sale adolescentã întâia ºi cea mai mare suferinþã din iubire. Când ea începe sã devinã femeie, când e mândrã cã în sfârºit seamãnã mamei, un bãrbat, prin tãcerea lui, îi spune cã atributele ei par a fi periculoase.
Douã tipuri de reacþii ale fetei putem înregistra în acest caz: fie îºi pune farmecele în evidenþã pentru a seduce ºi a atrage atenþia, fie, dimpotrivã, încearcã sã refuze diferenþa sexualã purtând veºminte suficient de largi pentru a-ºi acoperi rotunjimile ºi a-ºi ascunde, în felul acesta, feminitatea.
Aºadar, erosul patern, când se manifestã în mod adecvat este un factor determinant în evoluþia unei fete. El ajutã la progresul unui animus pozitiv, care susþine siguranța în sine ºi spiritul de iniþiativã. Indiferent cã este absent fizic, absent cu gândul, distant, sau de-a dreptul abuziv, relaþia pe care i-o oferã fiicei sale o rãneºte, iar ea va adopta comportamente reprezentând reacþii la suferinþã, dar care n-o vor vindeca ºi nu-i vor dărui posibilitatea sã-ºi integreze o identitate psihosexualã aducãtoare de satisfacþii personale în viaþa de cuplu.
Tatãl tiranic sau despotic este cel care îºi terorizeazã fiicele prin rigiditatea regulilor pe care le impun adolescentelor, din nevoia de a-ºi exercita controlul absolut asupra lor, gândindu-se cã în acest fel le pot proteja mai mult. Nu reuºesc însã decât sã-i alimenteze orgoliul de a stãpâni ºi de a dispune ºi de a sãdi în inima fiicelor lor tari sentimente de urã ºi dorinþã de rãzbunare. Adevãrate amazoane ele se vor lupta cu stoicism cu toþi bãrbaþii din viaþa lor, ne-reuºind sã se împlineascã ca femei lângã nici unul dintre ei.
Psihanalista americanã, Linda Shierse-Leonard, în cartea sa „Fiica tatãlui sãu” surprinde o înșiruire de atitudini pe care soțiile le adoptã ca reacþie la traumele provocate de tatã. Din perspectiva autoarei fetele pot rãmâne „eterne adolescente” sau, dimpotrivã, pot devenii „amazoane”
Eternele adolescente sunt acele fiice care, private de sprijinul patern în dezvoltarea lor psihologicã, rãmân prizoniere nevoii lor de a plãcea bãrbaþilor sau adoptã o atitudine de revoltã, construindu-ºi o armurã de nepãtruns. Ele îi lasã pe alþii sã le creioneze viaþa. Unei astfel de femei îi este deosebit de greu sã aibã iniþiativã ºi sã ia hotãrâri. În loc sã acþioneze în propriul ei interes, preferã sã se adapteze la schimbãrile pe care viaþa sau bãrbaþii le hotãrãsc pentru ea ºi se refugiazã într-o lume de fantasme când situaþia devine prea greu de controlat.
Linda Shierse-Leonard identificã patru tipuri de eterne adolescente:
• pãpuºica dulce este cea care deºi pare cumplit de sigurã pe ea, fiind mândrã ºi încrezãtoare trãieºte o permanentã teamã de abandon, angoasa fetei neglijate de tatãl ei. Deºi se poate revolta uneori, acuzându-ºi partenerul, ea va rãmâne pasivã ºi dependentã.
• fata de sticlã este cea care se refugiazã în cãrþi sau în lumi imaginare, invocând pretextul fragilitãþii ºi hipersensibilitãþii ºi devenind în felul acesta o fantomã a celei care este.
• seducãtoarea este fata care trãieºte din plin bucuria momentului prezent, refuzând absolut orice fel de responsabilitate ºi de obligaþii, devenind astfel varianta femininã a lui Don Juan. Îi vine deci foarte greu sã se angajeze într-o relaþie durabilã. În relaþie cu mama ºi tatãl ei, aceastã femeie nu a cãpãtat simþul propriei valori, iar revolta o împiedicã sã realizeze o relaþie adevãratã cu bãrbatul care-i place.
• marginala este cea care se identificã cu un tatã ajuns obiect de ruºine, care s-a revoltat împotriva societãþii sau a fost respins de aceasta. Fetiþa a fost miºcatã de drama tatãlui ºi a rãmas prinsã în ea. În indiferent ce situaþie ea va simþi nevoia sã critice ºi sã-ºi afirme diferenþa, fiind combativã dar niciodatã nu va acþiona în consecinþã. Se va refugia în alcoolism, drog, prostituþie sau sinucidere, fiind excepțional de deprimatã. Printre ele se numãrã ºi cele agresate sexual de tatã, fete care nu mai reuºesc sã-ºi capete respectul de sine.

Eternele adolescente suferã, dupã cum s-a putut observa, de pasivitate, amazoanele procedeazã întocmai invers, fiind hiperactive. O femeie care a trãit teroarea unui tatã tiranic va încerca sã reuºeascã în lume uzând de aceeaºi autoritate despoticã, ea le va face celorlalþi ceea ce tatãl i-a fãcut ei, le va impune ceea ce el i-a impus. Amazoanele devin femei ale datoriei ºi ale principiilor. În loc sã caute privirea bãrbaþilor, cum fac seducãtoarele, ele resping avansurile masculine ºi merg uneori pânã la a dispreþui toþi bãrbaþii din lume. „Amazoana este o nevastă care a adoptat caracteristicile asociate în general temperamentului bărbătesc ºi identificate cu eficacitatea masculinã. Simultan, renunþã la capacitatea sa de a stabili relaþii afectuoase, capacitate care, de regulã, a fost asociatã cu feminitatea. În consecinþã, amazoana care preia puterea negându-ºi calitatea de a se lega afectiv de alte fiinþe, rãmâne unidimensionalã ºi devine victima caracteristicilor pe care a vrut sã le acapareze.” – ne spune psihanalista June Singer.
Amazoanele Lindei Shierse-Leonard sunt:
• femeia superstar este prietena care încearcã sã reuºeascã în toate, cu riscul însã de a pierde orice contact cu emoþiile sale sub povara responsabilitãþilor ºi a oboselii ºi de a cãdea în depresie. Este soția care de cele mai numeroase ori a avut un tatã care o trata ca pe un bãiat ºi care a investit în ea propriile ambiþii. În loc sã-i respecte diferenþa sexualã tatãl i-a hotãrât o viaþã ºi un destin masculin. Iar aceastã femeie va trãi perpetuu povara temerii de a fi respinsã dacã nu devine „bãiatul tatei” .
• fata ascultãtoare este femeia datoriei ºi a principiilor, cea care a pierdut orice contact cu spontaneitatea ºi originalitatea ei.
• femeia martir este cea care se devoteazã integral soþului ºi copiilor, unei cauze sau unei religii, ca ºi când n-ar avea dreptul sã se gândeascã ºi la sine; dar toate nevoile refulate gãsesc, pentru a se exprima, cãi ocolite: suspine, toane, tãceri – ecouri ale unei suferinþe pentru care copiii ºi cei din jurul ei vor plãti.
• regina rãzboinicã este cea care se opune cu forþã ºi hotãrâre iraþionalitãþii tatãlui, pe care-l considerã un degenerat; ea îºi va nega orice tentativã de sensibilitate ºi-i va interzice chiar sã ºi iubeascã. Toatã viaþa ei este o luptã, receptivitatea însãºi este confundatã cu pasivitatea ºi astfel femeia profundã este suprimatã.

Cuplul mamã - fiicã

Atenþia tatãlui o confirmã pe fiicã în diferenþierea ei sexualã. Prezenþa lui îi îngăduie sã se separe ºi sã se diferenþieze de mamã. Tatãl o ajutã sã-ºi câºtige individualitatea de femeie. Dar atunci când relaþiile tatã fiicã nu au fost satisfãcãtoare, sunt afectate relaþiile mamã – fiicã, aceasta din urmã având sentimente ambivalente faþã de prima. „Îmi iubesc mama care mi-a dat atenþie, dar o urãsc pentru cã mi-a cerut prea multe”. În astfel de cazuri, cel mai adesea, relaþia parentalã de cuplu este deficitarã. Mama are adesea exigenþe foarte mari faþã de fiica sa, încercând sã-ºi împlineascã prin aceasta propriile dorinþe. Cu alte cuvinte mama va încerca sã fie totul pentru fiicã sfârºind prin a deveni sufocantã, ceea ce o va determina pe aceasta sã o respingã ºi sã lupte pentru independenþa sa. În aceste condiþii fiica îºi va respinge mama, ºi implicit, graþie procesului de identificare se va respinge pe sine, identitatea psihosexualã a ei având de suferit.
Mamele singure transformã fiica într-un adevãrat coleg de viaþã, atribuindu-i rolul de suport emoþional substitutiv al soþului absent. În aceste condiþii, conflictul pãrinte – copil ajunge pânã la a reproduce conflictele – maritale ale mamei cu fostul ei soþ, fiica, auzind deseori din gura mamei sale, eºti „ca taicã-tu.” În astfel de situaþii fiica îºi va respinge mama, respingându-ºi astfel propria feminitate ºi va deveni fidel ca tata ºi va intra într-o confuzie de identitate psihosexualã ce va avea implicaþii nefaste asupra relaþiilor ei de cuplu.

Cuplul mamã – fiu

Uneori relaþia mamã – fiu poate fii extrem de strânsã mai ales în condiþiile în care femeia îþi gãseºte raþiunea de a trãi în rolul matern, uitându-ºi propria feminitate. Maternitatea poate deveni astfel un loc de investire a nevoilor de recunoaºtere ºi a dorinþelor reprimate ale femeii, ba chiar un prilej de revanºã pentru frustrãrile legate de negarea valorii feminine. O femeie poate hotãrî astãzi sã nascã pentru a umple un gol, deci dintr-un deficit emoþional, ºi nu din nevoia fireascã de zãmislire a unui copil. Acesta se naºte, iar destinul sãu deja creionat: sã umple lacunele afective ale unei femei cãreia i-a lipsit tatãl ºi cãreia îi lipseºte acum partenerul. ªi dacã se întâmplã ca acest copil sã fie bãiat, simbolic, încã de la naºtere este împovãrat cu o „cãsãtorie”, fiind forþat sã fie de timpuriu bãrbat ºi soþul propriei mame. Care sunt implicaþiile psihologice asupra evoluþiei ulterioare a unui astfel de bãiat sunt lesne de ghicit. Fantoma incestului îl va bântui întreaga viaþã iar a trãi alãturi de o femeie ar fi echivalentul unui prizonierat din care de multã vreme simte nevoia sã scape. O astfel de situaþie împiedicã rezolvarea favorabilã a complexului lui Oedip, rezolvare ce presupune ca fiul sã cedeze tatãlui sãu pretenþia la rolul de soþ, el urmând a se orienta spre alte femei. Când tatãl nu este prezent pentru a bara fiului calea spre mamã, fiul ºi mama rãmân unul prizonierul celuilalt adesea pentru tot restul vieþii. Deci separarea mamã-fiu este absolut necesarã.
Dacã aceasta nu se rezolvã firesc la 4 – 5 ani, complexul lui Oedip se va reactiva la pubertate. În acest moment, relaþia dintre mamã ºi fiu riscã sã se transforme într-o luptã pentru putere. Marea lor iubire devine brusc o închisoare ce împiedicã înflorirea individualã a fiecãruia. Insuficient afirmat, lipsit de eșantioane masculine cu care sã se identifice, fiul va încerca sã încalce legea maternã pentru a-ºi câºtiga propria identitate de bãrbat, devenind un „rãzboinic” veritabil. Dacã mamele reuºesc sã înþeleagã cã este timpul sã-ºi regãseascã feminitatea ºi sã se ocupe mai mult de ele, rãzboiul are ºanse sã înceteze.
Adolescenþii îºi cautã instinctiv tatãl tocmai pentru a se putea separa de mamã, ºi pentru a-ºi crea o identitate masculinã. Mama trebuie sã accepte cã fiul nu-i poate fi nici partener, nici prieten, nici amant. Altfel existã riscul ca eul bãiatului sã fie inflaþionat de complexul contrasexual, iar identitatea sa psihosexualã sã aibã de suferit.
Psihologia analiticã susþine cã legãturile de tip heterosexual nu pot fi formate sau eºueazã datoritã dezvoltãrii patologice a complexului contrasexual. O astfel de dezvoltare depinde deci de experienþele existenþiale nefericite pe care copilul le are în relaþionarea cu pãrintele de sex opus.
• Prin intermediul unei intense identificãri cu pãrintele de sex opus, eul este inflaþionat de arhetipul contrasexual ceea ce duce la eºecul actualizãrii principiului senzual care corespunde genului biologic al individului. Acest fapt va conduce fie spre o prietenă dominatã de animus, fie spre un bãrbat slab, dominat de anima, care vor sfârºi în legãturi de tip homosexual.
• Bãiatul deprivat de mamã sau fata deprivatã de tatã suferã de o atrofiere a animei sau animusului, lipsindu-le astfel organul psihic pentru formarea legãturilor heterosexuale.
• O relaþie prea apropiatã de pãrintele de sex opus, poate conduce, de asemenea la o creștere hipertrofiatã a complexului contrasexual ºi la o identificare a eului cu acesta, mai ales dacã pãrintele de sex opus a fost absent în perioadele critice ale copilãriei, sau relaþia cu el a fost neimplicatã afectiv. Bãrbaþii de acest tip tind sã fie capricioºi, cu un comportament greu previzibil, moale, fãrã sã se afirme. Femeile dominate de animus sunt agresive, dogmatice, încãpãþânate. Identificarea cu complexul contrasexual poate duce în aceste cazuri spre transsexualism.

Fundamentându-se pe presupunerea cã heterosexualitatea este întotdeauna „fireascã”, obiectele senzuale cãtre care se îndreaptã aceste proiecþii trebuie întotdeauna sã fie o persoanã complementarã genului identitãþii eului, deci „de sex opus”. Ca proces primar, femela percepe animusul într-un bãrbat concret; este o proiecþie sexualizatã, astfel cã ceea ce resimte este fie atracþia sexualã faþã de acest bãrbat, fie o repulsie sexualã. La baza presupunerii cã anima – animus sunt arhetipuri contrasexuale este faptul cã oricare este genul cu care se identificã persoana ea va cãuta mereu satisfacþie sexualã în sexul opus. În situaþia unui bãrbat calitãþile de tip animus aparþin „în mod natural” identitãþii eului: orientarea spre scop, curajul, activismul, voinþa, decizia, tăria de a emite opinii etc. Planificã, exercitã voinþã, gândire focalizatã, valoreazã raþiunea, are continuitate logicã. În situaþia unei femei, calitãþile de tip anima sunt apanajul identitãþii feminin eului feminin: sentimente nuanþate, expresivitate, intuiþie, creativitate."
_________________
"Oamenii se roagã zeilor sã le dea sãnãtate, fãrã sã ºtie însã cã stã în puterea lor sã o menþinã ºi cã luptând împotriva ei prin lipsã de mãsurã, o trãdeazã prin goana lor dupã plãceri."

gabriel_30_buc

				Powered by phpBB © 2001, 2002 phpBB Group Fa-ti si tu propriul forum GRATUIT, pe www.myforum.ro